Google+ mai 2014 | ComiCultural

sâmbătă, 31 mai 2014

CONTROVERSETELE SATANIETZSCHE

Din socraterul gândirii
Socrate. 
Cel mai ”neștiutor” dintre înțelepți.


Socrate.
Ca și Isus, n-a scris nimic.
Spre deosebire de Isus, știa că nu știe nimic.
Ca și Isus, a avut mulți discipoli.
Spre deosebire de Isus, n-a făcut minuni.

Ca și Isus, n-avea motive să-i fie romanii simpatici.
Spre deosebire de Isus, n-a creat niciun sistem filosofic, darmite o ditai dogmă creștină.
Ca și Isus, a murit condamnat.
Spre deosebire de Isus, n-a înviat.

Ca și despre Isus, urmașii săi au lăsat scrieri divergente (de)spre el.
Spre deosebire de Isus, nu se închină nimeni la el.
Ca și Isus, a rămas un spirit nemuritor.
Spre deosebire de Isus, chiar a existat.


(va urma)

luni, 26 mai 2014

PESTILENȚIA GRAȚIA


Monoblog post-fucktum. 
                                            / despre alegerile neuro-parlamentare și depășirea pragului erect-oral* /

ComiCulturaleeee! Iar trecură niște alegeri și tu te treziși post-fucktum...
”Am tras atâtea duble, că mi s-a lipit bandajul de cap
ca Ponta de putere.
Ia să fac eu o premoniție: câte duble am tras,
atâtea voturi să am la europarlamentare în 2014!”

(Diaconu, pe vremea când Ponta era doar 
un proiect în fașă)

- fără să-ți lași tu amprenta identitară pe jugulara de învingător a lui Ponta?

- fără să cureți de vertebre spatele cocârjat de umilință al lui Antonescu? Fără să taci săsește în fața lui Iohannis, dem(n)isionar solidar cu solitarul Antonescu?...

- fără să îl înVasilești cu vreo Blagaveștenie pe Fălcuță de la PDL?

- fără să empatizezi feromonal cu Elena Udrea&Băsescu? Aceste Grații politice care vor exorciza discriminarea seculară a femeilor?... Și acum merită și ele o incriminare, acolo, de vreo 6 la sută?...

- fără să udemerești tu o țâpuritură invectivată pre limba slobozgorilor (această expresie este un pamflet și se tratează cu naționalism moderat!)?...

- fără să-l feliciți, post-votum, pe Mircea Diaconu, care a înțeles că 6,47% din voturi (nu?) se strâng cu mâna întinsă care spune o poveste?...

- fără să-i organizezi tu lui Dan Diaconescu un ”one man talk-show” despre chiaburii care fură voturile cu sacii de transportat cadavre politice?...

- fără să-i explici tu lui Vadim cum se defraudează alegerile, a căror victimă masochistă e de 24 de ani?... Vadime, ești mai încasator decât Boc, ce dracu'?...

-  fără să-ți lași tu amprenta identitară pe jugulara de învingător a lui Ponta?... (Recunosc: îmi place să mă iau dublu de învingători! 
Îmi place să mă iau de marele bărbat al neamului! Doar Daciana știe cât de mare.)

Gata. Am uitat ceva?...

- fără să uit că Băsescu e-n toate.
(Șa)Calul Traian 
însemnări de (C)Ulise

* erect-oral - cine a considerat că titlul n-are legătură cu conținutul postării, a uitat că politica nu e o decât o curvă în exercițiul democratic al funcțiunii.

IMPORTANT: NU SUNT NAȚIONALIST, NU SUNT ȘOVIN, NU SUNT MANELIST, NU SUNT ANTIMANELIST, NU SUNT PRO/ANTI-NIMENI, DECI TOATE GLUMELE MELE CU TENTĂ DISCRIMINATORIE SUNT CIUPELI NEVINOVATE, DE NEPUS LA SUFLET ȘI DE NERECLAMAT LA CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Sursa foto: TNR.

Acest material a fost conceput ca simplu comment la Hipertensiv și l-am importat și aici. Am un blog extrem de gelos, nu suportă să fie neglijat. 

duminică, 25 mai 2014

Orgasmuzical


Liz on top of the world

M-a sedus de la prima ascultare coloana sonoră a filmului ”Pride and prejudice” (2005). 
Sunetele picurând parcă divinspirator pe clapele pianului, ca un preludiu jucăuș pentru revărsarea viorilor sihastre:





Visare-n transă, vrajă-n pâlpândire.
Pustie veghe, umbre luminarde.
Văzduh ascetic, flacără-n focnire,
Plutiri pe culmi, tării aureolarde.

Fecioară-Nor. Silfidă meditandră.
Adângerească. Nordică psihastră.
Pur-simț. Pur-gând. Pur-zbor. Nelimitandră...
Surrealistă. Tandrică. Stâncastră.

sâmbătă, 24 mai 2014

Pestilenția Grația


Pro TV se hotărăște să moară
                                                        / audiența, nu și nu! /

Sâmbătă seara. 24 mai. Știrile Pro TV. 

Prima știre:


Ponta,  ”hiduit” de emoție, e aurolac de sudoare.
Se întâlnește cu Băsescu.
 Pe care n-ar da nici măcar un scuipat.
Băsescu, scuipat în port”. 
Jenant. Niciun om nu merită asta! 
Iar Băsescu nici măcar asta nu merită.

A doua știre:

Ponta, hiduit în Gara de Nord.” Nu, n-am nevoie de ochelari. Chiar așa scrie. Aștept băieții cu titrarea să schimbe. Și aștept. Și aștept. 
Mai e un pic și se termină știrea.
Ponta, huduit în Gara de Nord.” Așa, băieți! Perseveratați
Peste două secunde, finally:
Ponta, huiduit în Gara de Nord. Mă frec la ochi. E scris corect!?!... Păcat, știrea se termină!... Ce e bun se termină repede.


Deși audiențele susțin sub-bugetatul Pro TV, inerțial, pe locul fruntaș, bâlbele și ilogismul fac casă bună cu știriștii acestui post. Aș face o listă lungă cu erorile constatate (doar) de mine în ultimele luni.
După plecarea patronului spiritual, Adrian Sârbu, mulți au plecat. Dar au și rămas mulți plecați cu sorcova.
Probabil că distrații de la butoane or fi în previs
Pardon, previz
Preaviz!!!
a conscuipat 
Adrian Scârbu


Resursa foto: www.pressalert.ro.

vineri, 16 mai 2014

FILMOFILIA

Matthew McConaughey. Finally!...

Acum doi ani, am sorbit cap-coadă filmul ”Bernie”, apărut în 2011 și regizat de Richard Linklater.

[În ”Bernie”, Jack Black cred că și-a atins maximul carierei (peste prestația personajului secundar din ”High Fidelity”, unde îmbrăcase haina unui melomaniac snob, țicnit, dar seducător de ”entertaining” ). Dar nu despre Jack Black vreau să scriu acum.]
În țesătura de caractere secundare construite de Linklater, centrul de greutate este șeriful orășelului Carthage, Texas. Calm englezesc, flegmatism texan, paranoia investigatorică: lui nu-i scapă nimeni, e scris în codul genetic al oricărui infractor să fie prins de El
Personaj secundar, dar cu un rol central, bine conturat. Și foarte bine jucat. 
Tot filmul m-am întrebat cine este actorul. Abia la final am văzut distribuția: era Matthew McConaughey.


”Danny Buck” - șeriful atoate-investigator din ”Bernie”
Până la acest film, Matthew îmi dăduse impresia unui actor de categoria B+, incapabil să iasă de sub eticheta ”Sexiest man alive”.  

Începuse moderat-promițător în ”A time to kill” (1996). Avocatul carismatic care înfrunta o comunitate întreagă de albi, apărând viața unui negru condamnat aprioric la moarte,  mi-a dat fiori în instantaneul următor: 





Ați simțit? Nu?? Păi să aplic un ”zoom in”:



Ați ghicit. Are ceva din... 



... cu diferența că Marlon Brando a pulverizat inimile cinefililor încă din prima sa tinerețe. Greatest actor ever!


În schimb, mulți ani la rând, jocul lui McConaughey a ”palpitat” doar inimile ”cinefilelor” profund touchabile. Parcă încremenise în categoria ”Cary Grant - George Clooney - Johnny Depp” - actori cu ”lipici”, dar fără ”sclipire”. 

Matthew a devenit, însă, unul dintre acele rare cazuri de actori care explodează la vârsta a doua. Semi-durul carismatic și veșnic flegmatic din majoritatea filmelor sale de tinerețe a început să prindă cheag abia după vârsta de 40 de ani.


În ”Killer Joe” (2011), îmbină convingător duritatea extremă, nenegociabilă, a ucigașului plătit cu carisma polițistului dezinvolt, care acționează sub acoperirea (fărăde)legii. Personaj puternic, bine gradat atitudinal, inspirator de suspans pe șira spinării și practicant nemilos de chirurgie fără anestezic pe cordul deschis al victimelor sale.



Killer Joe” - ucigașul plătit sub acoperirea polițistului texan
În sfârșit, în 2012, în ”Mud”, Matthew demonstrează decisiv că e momentul să fie luat în calcul pentru rolurile așa-zis de compoziție. 
În ”Mud”, joacă rolul unui fugar autoexilat în natură pe motiv de crimă pasională.  Afectat voluntar de suficiență, dar nedisimulat vulnerabil. Matthew reușește să ne convingă cu un soi de profunzime enigmatică, fără a cădea în prețiozitate. Numele său, ”Mud” (noroi), deloc întâmplător ales,  îi împrumută caracterului nuanțe grosiere (nu lipsite de un romantism huckelberryan... sau chiar robinsonian), un soi de murdărie conjuncturală (totuși, spălabilă!) și o relativă netransparență (incontestabil, însă, atractivă!).


Mud. Profunzimea noroiului asumat.
Matthew schimbă, apoi, dramatismul din ”Mud” cu bufoneria din ”The Wolf of Wall Street” (2013). Rol episodic, dar emblematic, admirabil jucat.  Agentul de bursă Mark Hanna e măscăriciul degenerat, dezbrăcat de orice scrupule pentru scopul în sine numit bani. Probabil, rolul cu cel mai ridicol conținut din cariera lui Matthew ( de un penibil sensibil mai mare decât cel din ”Magic Mike” - 2012 - unde portretiza un stripper la vârsta a doua, încă potent ”artistic” / un rol bine închegat, de asemenea).


"Other people's money? I don't give a damn shit!"

Și, în fine, ”Dallas Buyers Club”, 2013. O revelație din care încă nu m-am trezit. Nu povestesc filmul, remarc doar jocul actorului.
Remarcabilă forța de luptător a lui Ron Woodroof cu sistemul medical american. Formidabil amplificator al instinctului de conservare până la proporții de obsesie existențială. În mediocritatea lui de cowboy-electrician, e supraomenesc de încrezător în șansele sale de rezistență la boală. Un Robin Hood fățiș hărțuitor al ipocritelor autorități, care îi oferă rețeta morții accelerate. 
Forța intrigii filmului rezidă în contrastul dintre vulnerabilitatea muribundului și invincibilitatea caracterului. Efectul vizual-mental e devastator.


Ron Woodroof. Fizic muribund, caracter invincibil.

Scena ”dezertării” lui Ron din spital, sfidând medicii, răzvrătit-țicnit, tragi-comic, cu halatul dezgolindu-i fesele descărnate, după una din desele sale sucombări într-o baie publică, are o simbolistică incendiar-pamfletară.



...............................................................

La final, totuși, o (intro)circumspecție. 
Mai toate rolurile remarcabile ale lui Matthew din ”era 40+”  se învârt în zona sudistă a Americii.  El însuși e născut în Uvalde, Texas. 
Apreciez transformarea actorului  McConaughey, dar îl aștept și în roluri exterioare cazuisticii ”native american”. 

De exemplu, Daniel Day Lewis (despre care sper să îmi fac timp să scriu pe larg) a trecut, din punctul meu de vedere, aproape toate testele. Cameleonicul irlandez a excelat atât în filmele britanice (”My left foot”, ”In the name of the father”), cât și în roluri de american get-beget ( ”There will be blood”, ”Lincoln”).

Eu am credința că lui Matthew i se va mai da ocazia să demonstreze că asemănarea cu Marlon Brando nu este doar fizică.

luni, 12 mai 2014

PSILUNEALA

Musicas non facit barba

                                                           / aproape nimic despre fenoșmenul ”Eurovision”/


Conchita CremWurst.
O cântăreț talentată, un câștigătoare meritat.

Demn urmașă a lui Ouatu*.  
Nu sunt patriot (sunt umanist-idealist, cu toată circumspecția mea față de specia umană)...
Nu sunt geopoliticos din fire ( deci sunt deconectat de la ”firele” trase de organizatorii Eurovision)...
Sunt nu doar un tolerant, ci și un acceptant (în proximitatea mea socială) al androginei cu barbă, Conchita Wurst  (deși aș avea ceva de furcă să-i explic minorului meu de 8 ani și jumătate despre diversitate, cazuistică medicală și exhibiționism transsexual)...
Îmi place Paula Seling (deși melodia lui Ovi m-a lăsat nemuritor de rece / păcat că Paula nu are partituri mai inspirate, se complace în euroviziuni dulcege)... 

...așa că eu mă delimitez de cacealmaua Eurovision și mă refugiez în undergroundurile muzicii lui Alessandro Mannarino, un gitan născut la Roma, un rapsod comi-tragi-magic îmbibat de damful muzicii napoletane... 



Și pentru că, zice-se, muzica vorbește atunci când armele tac, atașez textul meu la rubrica de astăzi a Psilunelii, cu tema ”Inter arma silent musae”. Eu prefer să glăsuiască muzele, indiferent câtă zarvă ar face armele.  

----------------------------------------------------------------------

*Ouatu = (proven. Cezar Ouatu) - substantiv propriu, masculin - cel puțin până la proba rochiei contrare.






Surse foto: AICI și AICI.

luni, 5 mai 2014

Fotogeníi


”Tata, trotuarul e mai mult verde decât nu e!”

                                                                                                           - clorofile de poveste - 

Aseară, București. O ploaie lapovițoasă, cum n-a văzut Noe și n-a prevăzut Nostradamus!...  Să sparie pânza freatică și mai multe nu! 

Azi-dimineață, Bulevardul Unirii, București.  Mergeam spre școală cu țâncul meu de 8 ani, printre copacii dezverziți de frunze. 
Poza e moft (făcută cu un blackberry)! Dar senzația ”pe viu” a fost de basm, fie el și urban. 
Obișnuiți cu pavaje fără de sfârșit, impresia călcării pe frunzele tinere, cu verdele primăverii înconjurându-ne din toate părțile, ne-a teleportat într-o zi a începutului de voie bună, nu de săptămână...
Iar fiul, extaziat de natura urbană, (nu doar de țestoasele ninja și de pinguinii din Madagascar de pe Nickelodeon!), a scos o perlă matinală: ”Tata, trotuarul e mai mult verde decât nu e!” (e și-n titlu, dar nu mă doare mâna s-o scriu iar)



Iar pe margini de bulevard, ce să verzi?  Iarbă glasată cu straturi groase de zăpadă lacustră. Nu că m-ar deranja zăpada în București, pe 5 mai anno domini 2014... Dar aseară n-a nins, a fost doar grindină! Atâta cantitate de apă înghețată, netopită până dimineața, în ciuda temperaturii de minim 9-10 grade, nu mi-a fost dat să-ntâlnesc în Capitală.



.....................................

Off-topic breaking news: adineauri am dat de știrea asta, îmi place prea mult simbolistica pe care o conține titlul: o albină și un fluture beau lacrimi de crocodil:...Link  .

vineri, 2 mai 2014

Infantezii

Pescarul (sc)amator

Ce-ți doresc eu ție, dulce pescărie?!...
Balta mea de glorii, balta mea de dor!
Brațe undițoase, broaște-n stufărie,
La crăpceanu-ți mare mulinezi de zor!

Zbată peștii-n ace, plutele dispară,
Trage de lansete, saltă de mincioc!
Ce stai mână moartă, trage cu tărie!
Na, că rupse firul! Une bataille de joc!... 

Treacă ziua-ntreagă, cadă vălul nopții,
Geaba bléstemi balta, dacă n-ai noroc!
Pleacă-ndat-acasă! Spală-ți dezonoarea!
Cumperi pești din piață, că doar n-o fi foc!...

Spumege vecinii, latre maidanezii,
Portbagaju-l saltă, peștii se revarsă...
Crapi - vreo cinșpe chile... Somni - vreo trei sau patru...
Scamator de baltă, totul e o farsă!...

-------------------------------

Versificație scrisă ieri, 1 Mai, pe buza bălții de la Căscioarele - Călărași, la cererea unui prieten pescar, care m-a invitat la o partidă de pescuit sportiv. 

Dar eu prefer tot ”Pescarul amator” al fraților Grigoriu:


video