Google+ decembrie 2013 | ComiCultural

duminică, 29 decembrie 2013

PESTILENȚIA GRAȚIA (5)

GÂND DIN CUVÂNT - DESPRE INECHITATE
Soarta e scuza celor slabi și opera celor tari.
Nicolae Titulescu
(text ușor revăzut după Revelion...)

Încropisem AICI un răspuns poetizat la tema despre Inechitate din această săptămână de pe blogul Irealiei. Dar am considerat că subiectul merită o trecere de la particular la general.

Atunci când suntem puși în fața unui subiect de acest gen, de proporții universale și atemporale, suntem tentați fie să ne lansăm în tirade metafizice (de exemplu, prin invocarea absenței Providenței, a Șansei), fie să condamnăm pervertirea scării valorilor. Am citit în presă și ulterior, pe internet, destule articole idealist-moralizatoare despre Nedreptate. Unele s-au regăsit într-o retorică profund pesimistă, până la resemnare. Altele erau scrise  într-un registru acuzator, din postura Celui Fără de Pată care prescrie Soluția Finală. Rareori am găsit autori vorbind despre propria culpabilizare la fenomenul nedreptății generalizate. 

__________________________________________________________________________

Cred că trebuie să diferențiem între următoarele două aspecte:

1. Ce este dreptatea? Dreptatea e echivalentă cu adevărul sau se poate întrupa și într-o minciună cu final necesar? Cine decide ce e drept și ce e nedrept? Și, mai ales, cum activăm în viața de zi cu zi mecanismele dreptății? (sincer, să lăsăm filosofii să răspundă la aceste întrebări, ale căror răspunsuri sunt neîncăpătoare pentru pretențiile unui simplu blog...)
2. Dar: cum ne poziționăm fiecare dintre noi față de ideea de dreptate? Cum percepem, individual, echitatea și injustiția, pe o balanță în care binele și răul împart o (armonioasă?) coexistență? 

Dacă emitem pretenții de realism, avem nevoie de o analiză spălată de ipocrizie.

Inechitatea. Absența egalității între meritele mele (așa cum le percep eu) și recunoașterea lor publică. Absența unei echivalențe între faptă și răsplată. O discordanță între o Valoare și Aprecierea acesteia. O discrepanță între Mediocritate și ridicarea acesteia la rang de Virtute. Stigmatizarea nevinovatului. Neculpabilizarea condamnabilului. Iar lista e deschisă...

Există Inechități discutabile, pe care mulți le percep ca pe niște injustiții crase:

”Viața e nedreaptă! Dacă m-aș fi născut și eu în Suedia, alta era situația!”
”E nedrept, dac-aș fi avut și eu un pic din norocul lui Cutărică!”
”Ia uite, fotbaliștii ăștia câștigă milioane, iar eu abia îmi plătesc facturile!”
”Popeasca a fost avansată? Păi era de așteptat, cum își fâțâia toată ziua nurii prin fața șefului!”
”Incredibil! Am fost azi la un interviu, iar tipa de la resurse umane abia închega două fraze. Iar eu, persoană cultivată, caut de două luni job și nu mă angajează nimeni!”
”Zeci de milioane de oameni mor de foame, în timp ce o mână de miliardari conduc lumea!”

Toate judecățile de mai sus le-aș plasa la categoria Inechități subiective, dacă nu chiar false judecăți
Percepi o situație drept o nedreptate indubitabilă? Poate ai dreptate. Dar nu fi sigur că ești în posesia tuturor datelor, pentru a fi capabil să Judeci. 
Dacă ai impresia că cei arătați cu degetul de tine au reușit în viață prin mijloace injuste, gândește-te la adevărul emis de Titulescu acum un secol: ”Soarta e scuza celor slabi și opera celor tari.” Sună cinic? Machiavelic? Sau pur și simplu pragmatic? Întreabă-te dacă tu nu ești, încă, din categoria celor Slabi. Sau măcar insuficient adaptați. 

Aureola de justițiar imperativ, adept al judecăților gen ”Tertium non datur”, e o nescuzabilă premisă de plasare eronată în câmpul realității. 

Și, mai ales: nu uita asemănările Societății cu Jungla! Oricât de civilizați am fi, ne ghidăm după principii de putere, de teritorialitate... De posesiune și de extindere a posesiunii, prin dominația asupra semenilor... Deși omnivori din naștere, unii devenim ”carnivori” prin excelență, alții transformându-ne în ”ierbivore” mai mult sau mai puțin adaptabile. E inevitabil.
___________________________________________________________________________

Cu totul altfel aș privi Inechitățile reale, obiective, care au lovit categorii/populații aflate în imposibilitate de apărare sau de adaptare:

S-a calculat câți soldați au murit de-a lungul istoriei în toate războaiele izbucnite din pornirile lacome ale superputerilor lumii?
Ce mai e de comentat pe tema evreilor, victime ale holocaustului?
Cum v-ați vedea în postura uneia  dintre cele 100.000 de ”vrăjitoare” arse pe rug în secolele 16-17?
Cum ar fi fost să fiți incaș, mayaș sau aztec în vremurile invaziei spaniole în Lumea Nouă?
Sau una dintre cele peste 400.000 de femei congoleze violate în ultimii 20 de ani într-o țară în care violența sexuală a devenit un fapt cotidian ?...
Sau ce spuneți despre cei peste 1.200.000 de armeni decimați în 1915?...
Fără comentarii ... Hiroshima... Nagasaki... gulagul sovietic... etcetcetc

Și am listat doar câteva dintre cele mai grave abuzuri consemnate istoric.

Într-o categorie similară, aș plasa și inechități cu final mai ”delicat”, dar la fel de explicit, precum: 

- meritele sportive ale celor dovediți că au consumat substanțe dopante 
- impostura licențiaților care și-au obținut diplomele prin intermedierea șpăgii
- orice formă de manifestare a corupției, la orice nivel

Tăcere. Nu poți comenta  Indiscutabilul.
___________________________________________________________________________

Realist analizând, din cele mai vechi timpuri, societatea s-a născut și s-a construit pe injustiție. Jocurile de culise ale celor Puternici au sacrificat milioane de oameni pe altarul ambițiilor imperialiste, colonialiste, rasiste sau ideologice.

Cu trecerea timpului, injustiția s-a diminuat sub presiunea acelei locuțiuni morale celebre - ”drepturile omului”... Sau a îmbrăcat forme din ce în ce mai rafinate...

La nivel individual, inechitatea are forme de exprimare dintre cele mai subtile. Discriminăm sau suntem zilnic discriminați. ”Prejudecăm” sau suntem zilnic subiectele prejudecăților. Nedreptățim sau suntem zilnic victimele unor nedreptăți. 

Aș scrie o întreagă nuvelă despre nedreptățile, adesea involuntare, din comportamentul meu cotidian. Dacă, însă, vă spun că sunt unul dintre înfocații dușmani ai Inechităților de orice fel, că îmi conștientizez eforturile în sensul estompării discriminărilor sau prejudecăților de orice fel, probabil m-ați suspecta de ipocrizie.

Ne uităm cu o dublă luare aminte în autobuz sau în metrou, la țiganii urcați în același vagon cu noi (am cunoscut chiar și un etnic rom, intelectual rasat, care mi-a mărturisit că el însuși e atent la co-etnicii lui în mijloacele de transport în comun!). Chelnerul va adopta o poziție mult mai servilă față de clientul îmbrăcat în Armani, raportat la clientul îmbrăcat cu haine ponosite. La spălătoria de mașini, personalul va fi mult mai atent cu posesorul unui Mercedes față de nefericitul deținător de Logan. 

Fiecare dintre noi decide individual gradul de adecvare la această realitate.  Sau gradul de disociere de acest fenomen, prin încercări mici și dese de schimbare a mentalului colectiv. 

Asta e natura umană! Homo Homini Lupus Est! Cu toate bunele intenții exteriorizate pe mai toate blogurile. Exprimate prin mai toate gurile. ”Ecumenizate” prin toate parohiile.

Știu. Există atâtea și-atâtea dovezi de generozitate, de bune intenții reale în gând și-n faptă, de împărțire a dreptății pe principii sănătoase. Tocmai de aceea, umanitatea este un conglomerat gri, un permanent balans între Bine și Rău. 
__________________________________________________________________________

E 29 decembrie. Subiectul este departe de epuizare. Dar ar fi Inechitabil să mă consum acum în filosofii grele. Mă pregătesc de o Echitabilă distracție, corelativă unui 2013 solicitant.

Acest text a fost scris în cadrul rubricii Gând din Cuvânt, găzduit de Irealia AICI
Pasajul scris mai sus cu roșu este pregătit special pentru a participa la această ediție a rubricii de pe siteul Irealiei.

vineri, 27 decembrie 2013

GÂND DIN CUVÂNT


Fata Afgană
în 1985





Fata Afgană


Pictură născută-n  Catharsis.
Aceasta e Fata Afgană.
Privire orfană de iris.
Privire pulsînd  într-o rană.

Priviți-o! O ”oarbă” afgană!
Privire retrasă-n orbită...
Doi  ochi de martiră mundană...
Privire nativ osândită.

Priviți-o. Voalul  e sânge.
Cămașa de forță a sorții.
O coagulează.  O-nfrânge...
Lirismul satanic al morții...

O prea-vorbitoare tăcere.
O încremenită icoană.
Un verde pulsar de durere.
Tăceți-o. Pe Fata Afgană...





________________________________

Femeia Afgană
 în 2002

Un rictus de stearpă Madonnă.
O inechitabilă rană.
Damnare. Calvar. Resemnare.
Priviți-o! Femeia Afgană...



Am scris această versificație cu gândul la consemnările Evei Ensler, creatoarea  ”Monoloagelor vaginului” . Mergând în Afganistan, Eve a constatat fapte de un misoginism extrem,  concluzionând : ” Sub talibani, femeile nu sunt, literalmente, altceva decât niște cadavre vii”.

Povestea Fetei Afgane (cunoscută în întreaga lume datorită lui Steve McCurry, fotoreporter la revista National Geographic),  are o legătură indirectă cu cartea Evei Ensler și comprimă o emoție de o intensitate tulburătoare. Statutul femeilor afgane este unul dintre subiectele cele mai dureroase din istoria drepturilor femeilor de pretutindeni.

Am scris acest mic text în cadrul rubricii ”Gând din cuvânt”, găzduită de Irealia AICI . Tema săptămânii a fost: de folosit cuvântul Inechitabil.

Foto: Wikipedia

duminică, 22 decembrie 2013

Ultima PSIluneală din 2013

Bărbatul care dezvoltase un fetiș pentru bradul lui, dar nu știa cum să se exprime


ʹBrăduleț, brăduț, brăduț,
Sursa:Deviantart
Sare noaptea în pătuț...ʹ
Ce pătuț, ai mintea-n scame?
În pătuț copilul doarme!...

Să reiau: ʹbrăduț, brăduț,
Sare noaptea în pătuț,
Căci pătuțul este gol:
Țâncul a fugit pe hol!ʹ

Cum? Pe hol? Din nou?? Ptiu, drace! 
Și ce stai? Adu-l încoace!
ʹOf! Reiau: brăduț, brăduț!
Nu sărí noaptea-n pătuț!

Dar nu vrei o păturică?!
Peste noapte-i răcorică!...ʹ
Pătura s-o pui în cui!
Pardon! Pofta să ți-o pui...

ʹOfff!! brăduț fără noroc,
Să te trag mai lângă foc?...ʹ
Șemineul e stricat!
Ce, ai chef de reparat?!

ʹBrăduleț cu ace fine,
Aș da vară de la mine,
Să te văd și eu, în fine,
Mulțumit că stai cu mine!...ʹ

Și tăcerea se așterne.
Omul gândurile-și cerne.
Și-o idee mai moțată
Îl străfulgeră pe dată:

ʹBrăduleț, făcea-te-aș vrej,
Către cer să urci vârtej!...ʹ
Iară bradul : ești copac?
Eu fasole nu mă fac!...

____________________________________________________________

PSIlunatici și PSIlunatice din toate zările, să fiți iubiți și iubite și să publicați AICI.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Duzina de Cuvinte



Bufon 
Sursa: Deviantart

Necropsie de cuvinte



Mă-ncordam în asimptote spre trufia ta cerească,
Eu, bufonul asertoric,  androginul accesoriu.
Expiat de-a ta sentință, creionat în stirpea flască
A tristeții unui joker: masculinul iluzoriu.

Gordian de noduri rupte în forțări alexandrine.   
Discobol ucis de discul concrescut pe mâna moartă.
Mona Lisă nezâmbindă-ntr-un desiș de tușe fine.
Despletiri de marș funebru. Iadul mai deschide-o poartă.

Dezarmat de netangențe. Cod salin în dulci registre.
Un recurs la congruență între lespezi și morminte.
Lampadar născând tenebre. Flori zăcând pe crengi sinistre.
Un mesaj din logo-cripte: ”Necropsie de cuvinte”.

Eu, bufonul asertoric. Anestezic de trufie.
Vânător de abțibilduri-epitaf (fără cuvinte...).
Exilat din Prea-Simțire în Nefirea Inerției,  
Mă Prealepăd, în sperjururi, de canoanele ”Preasfinte”.

______________________________________________________________________

Versificație sperjurată, deloc în spiritul Crăcunului, pentru tema de vineri spre sâmbăta publicării noastre AICI.
Tema: de folosit (con)textual, musai!, cuvintele bolduite

Muzica de fundal nu e potrivită cu textul tenebros. Dar nu o pot schimba, deoarece sunt pe aceeași leneșă conexiune mobilă despre care vă povesteam în articolul trecut. Puteți opri muzica voi înșivă, apăsând pe butonul stânga-jos, dar deja ați dibuit singuri, sunt sigur! 

miercuri, 18 decembrie 2013

POEREZII (5)

Cireșar maniacal
Cherry Kisses
Sursa: Deviantart


Prin livada cu cireșii devorați de clorofilă,
Levitam pe adierea unui tandru alizeu.
Tu, o nimfă jefuită din falanga lui Bernini,
Eu, un faun dezertat din măreția unui zeu.

Prin livada cardiacă de atâta tulburare,
Te-asaltam cu o fecundă  hărțuire vegetală.
Respirai fotosintetic prin nervuri arteriale...
Răsuflam în simbioză cu-o cireașă virginală.

Prin livada-nsângerată de atâta cireșime,
Zemuiam dogoritoarea, buza ta superioară.
Tu gemeai ca o tigroaică-mperecheată cu cruzime,
Eu striveam cireașa nudă-n buza ta inferioară.

Transfruptați în rubiniul din cireșele plesninde,
Ne-ʹnecam în înfrunzirea dionisi-maniacă.
Tu–ʹncarnată în săruturi, eu în buzele sorbinde.
Tu – Artémis-Afrodită, Mie - afrodisiacă...

Text compus în cadrul șezătoarei online ”Gând din cuvânt”, găzduit AICI . TEMA - ”Cireșe”. Cireșar în miez de iarnă!...

Note:

1. Începând cu 19.12, voi trece pe internet mobil. Consecință: nu voi putea citi decât cu greu mesajele pe care mi le veți trimite (dacă mi le trimiteți), din cauza sistemului de comunicare Disqus, mai leneș pe conexiuni mobile. DAR puteți scrie ce doriți, comentariile vor apărea pe acest blog. Nu voi putea, probabil, răspunde imediat, dar o voi face după ce mă repatriez în teritoriile internetului fix.
2. Voi mai scrie anul acesta pe blog. Nu știu cât și când. Să-mi întreb Muza.
3. Nicio critică nu mă demobilizează. Criticați, ca să am ce demonta!...Glumesc. Muza trebuie criticată, nu eu.

SĂ FIȚI CRĂCIUBIȚI!


luni, 16 decembrie 2013

POEREZII (4)

Galatea of the Spheres  - 1952
Salvador Dali
PSI-lunatic ... Rostogolind înțelesuri


Știam. Te nestemasem prematur.
Tu, diademă. Eu, neprețioasă piatră.
Icoană făcătoare de obscur!,*
Te hărțuiam c-o stea iconolatră.

Predestinai un melos dulce-acru,
Solfegiu - tu... Eu, disonant arpegiu...
Mă în-cântai cu-n sacru simulacru,
Te des-cântam cu-n tandru sacrilegiu.

Pelerinai prin logosuri alese,

Dar locuiai ambiguul eres.
Eu traduceam din limbi neînțelese,
Fiind tradus de-al tău neînțeles!...

_____________________________________

Alți PSIlunei,
Mai hărnicei,
Mai fecundați de har
Mai spornici literar ... GĂSIȚI AICI!

*notă: am plasat intenționat, nu eronat, punctuația (!,) după ”Icoană făcătoare de obscur”

CU SPERANȚA CĂ PSI VA FI DE ACORD,  AM COMPUS ACEASTĂ MICĂ PSILUNEALĂ CU DUBLĂ DEDICAȚIE: MĂ REFER ȘI LA TEMA ”A SOLFEGIA”, PROPUSĂ DE IREALIA AICI
M-AM GÂNDIT CĂ O ALIPIRE TEMATICĂ ÎNTRE CELE DOUĂ AMFITRIOANE AR FI CEL MAI CRĂCIUNESC GEST PE CARE L-AȘ PUTEA FACE.

miercuri, 11 decembrie 2013

DOLIU

AZI SCRIU SEC. AZI SUNT ÎN DOLIU.

ASEARĂ AM AUZIT O ȘTIRE PENTRU CARE NU VOI GĂSI NICIODATĂ CUVINTELE CARE SĂ ÎI POATĂ EXPRIMA TRAGISMUL EXTREM.

S-A ÎNTÂMPLAT ÎN CONSTANȚA. O CHEMA MIHAELA. ACUZA DURERI ÎN PARTEA DREAPTĂ A ABDOMENULUI.

 ERA GRAVIDĂ ÎN LUNA A DOUA. ÎN ACELAȘI TIMP, I S-A DEPISTAT O BOALĂ TERIBILĂ: CANCER RENAL.

A AVUT DE ALES: 

1. EXTIRPAREA UNUI RINICHI, CU PIERDEREA AUTOMATĂ A SARCINII. ȘI AR FI RĂMAS ÎN CONTINUARE FERTILĂ.
2. PĂSTRAREA SARCINII ȘI, AUTOMAT, CONDAMNAREA LA MOARTE. ȘI CONDAMNAREA COPILULUI LA O VIAȚĂ FĂRĂ MAMĂ NATURALĂ.

A ALES 2. 

ÎN SĂPTĂMÂNA A 34-A, PACIENTA ERA DEJA MURIBUNDĂ. AJUNSESE LA 30 DE KILOGRAME.

MEDICII AU MAI APUCAT DOAR SĂ SALVEZE FETIȚA DE 2 KILOGRAME.

MIHAELA A MAI APUCAT SĂ ÎȘI ÎMBRĂȚIȘEZE, FERICITĂ(???) COPILA. APOI A INTRAT ÎN COMĂ. APOI A MURIT.

DACĂ AȚI FI VĂZUT LA CINEMA UN ASEMENEA FILM, AȚI FI PLECAT CU OCHII ÎN LACRIMI, APOI V-AȚI FI REFĂCUT CA DUPĂ O REUȘITĂ FICȚIUNE.

EU AM, ÎNCĂ, FRISOANE. 

...................................................................................................................................................................

luni, 9 decembrie 2013

POEREZII (3)

Mailice (bacantă) -
de William-Adolphe Bouguereau (1825-1905)
Echilibristică într-un pahar cu vise

Cuprind paharul ca pe o bacantă
Și-i texturez vertebre desfrânatei!...
Satir torid, îi sorb mustirea sacră
Preafermentatei, veșnic posedatei!...

Ibovnic umectat dintr-o sorbire,

(Mă scurg retroactiv în negri struguri).
Beția nu-i decât o amăgire....
(Fertilizez preconștienții muguri...).

Încapsulat în bahice dileme,
Îmi gâlgâi sensuri spastice-n delir.
Degustător al propriei salive?
Sau degustat de propriu-mi potir?...


Sursă poză: AICI.
_____________________________________________

Poezie scrisă în cadrul rubricii ”Psiluneala de luni”,  la inițiativa PSI. Tema: ”Echilibristică într-un pahar cu vise”. Eu am ales să fac echilibristică ”într-o”. Bacantă, ce altceva?
Au mai scris pe aceeași temă și inspirații înscriși AICI .

Mențiune: această poezie este neterminată. Sau, hai să zic, versiunea prescurtată. Continuare în Bacanala următoare...

vineri, 6 decembrie 2013

POEREZII (2)

Mâțul erbivor (?)

Gâsca, rața și un mâț
S-au unit într-un ”ambâț”:
Chiar acum, de sărbători,
Să-ncropeasc-un prânz...din flori!...

Gâsca s-a răstit la rață
(Erbivoră îndrăzneață!):
Păi ce, noi suntem de-o teapă
Cu-astă mâță? Asta-i țeapă!

Ce se naște din pisică
Vrea doar șoareci în burtică!
Cum să-ndeși în cerul gurii
Merinde contra naturii?”

Rața, împăciuitoare:
Nu țipa cu ciocu-n soare!
Mâțul ăsta-i doar un țânc!
Mai că-mi vine să-l mănânc!

O fi carnivor, surată,
Da-i calin și n-are tată!
Mumă-sa e prin vecini!...
Iar dă iama prin găini!...

Vreau să-l iau încă de mic,
Să-l dezvăț să bea lăptic!
Iară despre șoricei?
Poate la desert - doi-trei...

Ține-aici un șorț și,-ndată,
Ia prepară o salată!
Cu bujori și călțunași
Și lalele, mintenaș!”

Planu-i gata, gâsca-i mută: 
Ordinul nu se discută!
Ia cuțitul, dă-mi o floare,
Untdelemn, oțet și sare.

La teribilista gașcă
Se zgâia o caradașcă...
Iar cocoșul, mucalit:
”Astea două s-au țicnit!”

Pisoiașul, spirit șui,
Se propti într-un călcâi
Și bodogăni blazat:
”Orătănii de ...cat*!”


                                de Orătania Budi

* Interpretări eufemiste: ”De ...cat” =  1. ”De mâncat”  /  2. ”De șocat”  /  3. ”De spurcat
____________________________________________________________

Această versificație reprezintă prima mea adeziune la ”Duzina de cuvinte”, organizată săptămânal AICI . 
Pentru neconeseori, regula e simplă: Gazda PSI lansează 12 cuvinte (identificate cu bold în textul de mai sus). Bloggerii afiliați proiectului compun câte un text în care musai inserează cuvintele impuse, punând la bătaie arsenalul de imaginație, creativitate și chiar spiritul de improvizație lingvistică.
Scribii-bloggeri la această rundă au fost listați  AICI .

Foto: Deviantart

duminică, 1 decembrie 2013

Poerezii (1)

În Dor Major

E vremea noxelor ce dor.
Dor în plămânii arși-n mine.
Și-alergogene nicotine
Mă necrozează-n Dor Major.

Mă doare-ʹNaltul din Ne-Zbor,
Mă dor disfuncțiile divine
Ale atâtor heruvime
DezÎngerate de Amor.

Din vocea unui fals tenor
Disjung acorduri androgine
Născute-n bolte palatine
Distrofiate-n Dor Major.

M-aș încarna într-un fior
Pe buza unei angeline,
Torențiale endorfine
Să fermentez amețitor...

Dar vremea va veni să mor...
Ca un acid în alcaline,
Ca expulzatul din destine...
Și vreau să mor în Dor Major...


Sursa foto: Deviantart